Săptămâna Paştilor

Cea mai dulce bucurie dintre toate, o binecuvântare,
Este pacea, să strângi mâna vindecătoare,
De bunăvoie întinsă ţie,
Spunând, "acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna mormântului, prietenii mei cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
Într-un amurg sângeriu aştept noaptea ce va să vină.

Cutreier prin cimitir şi scrutez intens
Pietrele şi crucile, amurgul devine tot mai dens;
Şi gravat pe fiecare
Cruce citesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Mă-ndrept spre-alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să urce la cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca doliul ziua să îmbrace.

Tu, singur-singurel, priveşti luceafărul de seară,
Surâzând cum am surâs şi eu, şi-asculţi ca mine-odinioară

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte propoziţii

Trebuie să ştii că nu-s multe de căutat pe lumea asta,
că nu-i nevoie să fii aşa lacom, la sfârşit tot ce vei fi adunat
sunt amintirile, ceţoase, intangibile amintiri,
asemănătoare unor vise imposibil de articulat.

Când încerci să le povesteşti, devin doar nişte propoziţii,
reziduuri rămase de la filtrul structurilor lingvistice.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Donul liniştit

*

Iarba creşte peste morminte, timpul vindecă durerea.
Vântul a şters urmele celor care nu mai sunt;
vremea alină durerea sfâşietoare, iar amintirea
celor care n-au trăit pentru a-i vedea din nou pe cei dragi
nu va dăinui, pentru că scurtă este viaţa omenească
şi nu pentru mult timp fiecăruia dintre noi i-i dat să calce pe iarbă.

**

Iar peste sat au alunecat zilele, trecând în nopţi;
săptămânile se scurgeau, lunile se furişau, vântul hăulea
şi, oglindă cerului de toamnă, translucid, verde-azuriu,
Donul curgea liniştit către mare.

poezie clasică de Mihail Şolohov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de suferinţă

Semne de suferinţă
Cei morţi şi cei vii se întâlnesc în extreme

O voce spune:
lumea pulsează-n vinele mele – bea –

Altă voce spune:
Ceea ce este, pulsează – ceea ce bea,
este ceea ce lăsăm în urmă –

poezie de Nelly Sachs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de aici

Vreau să trimit un vis departe de aici –
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
şi prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.

Aici e o lume de apă şi de piatră,
în mâna mea nu-i pâine – şi-i număr liniile.

poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi

Fiecare zi
mai aproape cu un pas
de minunea întunecată
a nevăzutului,
seara atingând noaptea,
dimineaţa atingând ziua,
pipăind prin tăcere cu cuvântul,
neştiind
şi nedeţinând nimic,
doar lacrimi,
căutând ieşirea
care alunecă împreună cu viaţa
până când un orizont înseamnă moarte.

poezie de Nelly Sachs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurditate

Tinere, natura nu-i înfricoşătoare, oamenii sunt înfricoşători!

Tu trebuie doar să înţelegi natura şi ea va deveni prietenoasă.
Creatura cunoscută cu numele de om este, desigur, foarte inteligentă,
capabilă de a construi orice, de la bârfe la teste pentru sarcină,
şi totuşi distruge două sau trei specii în fiecare zi.

În asta constă absurditatea omului.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt eu

Eu nu sunt eu.

Eu sunt cel care
merge lângă mine şi pe care nu-l văd,
pe care din când în când reuşesc să-l vizitez
şi pe care de cele mai multe ori îl uit:

Cel care rămâne calm şi tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul făcut în gând nu costă niciun ban.

John Steinbeck în Fructele mâniei (14 aprilie 1939)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cafeaua e bună zaharul îi strică gustul.

John Steinbeck în Fructele mâniei (14 aprilie 1939)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!