Citate recent adăugate
Cântec în furtună
Fii încredințat că, ținând-ne parte,
Oceanele luptă alături de noi întotdeauna,
Deși vânturile nebune și valurile-nalte
Ne tachinează acum, când s-a pornit furtuna.
În nebunia vremii, nu a războiului,
Întâmpinam astăzi pericole mortale.
Deci acceptă lipsa de curtoazie-a Sorții
Oriunde s-ar ivi, oriunde-ți dă târcoale;
În ceasuri de suferințe mari
Sau în ora izbăvirii păstrează întreg curajul,
Jocul e mai important decât jucătorul,
Iar nava-i mai importantă decât echipajul!
Ieșind din ceață, dau buzna-n întuneric
Talazuri sclipitoare-n surd muget.
Aceste ape fără minte se zbat frenetic,
De parcă ar avea inimă și suflet
De parcă s-ar fi aliat sub jurământ
Să-ngroape drapelul navei în verdele abis:
Deci acceptă lipsa de curtoazie-a Sorții
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling din Din "Război pe mare", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea mării
Trăiește-acolo, la Poarta Nordului, o nevastă,
O nevastă avută, cu multă stare;
Ea prăsește-o rasă de bărbați hoinari
Pe care-i împrăștie pe mare.
Și unii-s pierduți în depărtări pe ape-adânci,
Și unii-s lângă țărm dați dispăruți,
Și nevasta trudită primește necontenit vești rele
Și trimite alți fii pe mări, mereu mai mulți.
Deși nevasta avea poartă și unelte bune,
Ogradă, casă mare, șură și hambar,
Dorea să-și vadă fii secerând holdele mării,
Deși știa că-i vorba de un jug amar.
Dorea ca feciorii ei să are un ogor de ape,
Stăpânind călări toți armăsarii fricii;
Și unii dintre ei arar reveneau acasă
De pe mările îndepărtate, pline de capricii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dragoare (din "Război pe mare")
Zori de zi lângă Foreland mareea înaltă irupe,
Un talmeș-balmeș de valuri scurte și-abrupte
Neagră-n adâncuri și strălucitoare-acolo unde valul se rupe
Dificil de evitat, impetuoasă și iute.
"S-au semnalat mine-n șenal,
Avertizați și-opriți traficul de orice fel.
Lansați-le pe Unity, Assyrian, Stormcock, Golden Gain și Claribel."
La amiază lângă Foreland prima maree joasă
Înspre larg valurile-și îndeamnă,
Bum - bum, coliba din golf tremură, buhoasă,
Și ulii-s înnebuniți de teamă.
"Au fost localizate minele-n șenal,
Trudesc acolo desfășurând cabluri de oțel
Dragoarele Unity, Assyrian, Stormcock, Golden Gain și Claribel."
Amurg lângă Foreland ultimele licăriri de soare dispar rând pe rând
Și traficul e intens în radă,
Și cinci pescadoare* afurisite, cu sirenele fluierând,
Conduc întreaga paradă!
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling din Război pe mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții...
Mereu remarc că Dumnezeu a fost foarte econom,
foarte zgârcit cu darurile făcute nouă.
Nu ne-a dat destul intelect, destulă putere fizică.
Dar când a venit vorba despre emoții,
despre pasiuni, a fost foarte generos.
Ne-a dat atâtea sentimente și-atât de puternice
Încât fiecare ființă omenească, chiar și un idiot,
Este milionară-n emoții.
Uneori, întrebăm: De ce-avem nevoie de-atâtea emoții
Care ne fac să suferim, care seamănă confuzie?
Când observ animalele, realizez ca...
emoțiile lor sunt destul de limitate.
poezie de Isaac Bashevis Singer din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verdictele
Nu-n toiul luptei în vremuri de război,
Nu-n forța norocului și-a întâmplării,
Îi descoperim pe cei cu-adevărat eroi
Sau îi vedem pe titanii țării.
Asta se-ntâmplă doar pe timp de pace.
Pe oamenii mării, din nefericire,
Noi îi vedem ne place, nu ne place
Doar când vin acasă într-o scurtă învoire.
Ei ne-oferă, inopinat, câteva frumoase zile furate
Din daravelele lor de sânge și de zbucium crunt;
Dar când se află lângă noi, aproape,
Nu ne putem da seama ce fel de oameni sunt.
Dacă numele lor vor străluci-n istorie pe veci
Agățate de victorii câștigate sub niște stele faste
Sau dacă mor anonimi înghițiți de-abisurile reci,
În lupta lor ei rămân ascunși vederii noastre.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling din din "Război pe mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas bun și-adio*( din "Război pe mare")
Rămas bun și-adio, doamnelor din Harwich,
Rămas bun și-adio, doamnelor de pe țărm!
Am primit ordin să ne îndreptăm spre est,
Unde-n scurt timp noi iarăși pe friți o să-i bombardăm.
Ne vom scufunda, ne vom dosi țestoase mici de tablă,
Ne vom scufunda, ne vom dosi în apa Mării Nordului o șicană,
Iar la momentul oportun vom lovi, când nimeni nu se-așteaptă.
De-aici și până-n Cuxhaven e locul nostru de hârjoană!
Prima oară am poposit într-un câmp de mine,
Unde nu-i locul cel mai bun pentru-a repara o navă
Și-acolo ne-am ascuns la douăzeci de metri adâncime,
Cu tone de trinitrotoluen căutându-ne gâlceavă.
Apoi, am ieșit la suprafață exact sub un Zeppelin**,
Burta lui strălucitoare lăsa cerul doar jumătate la vedere.
Dar la... pentru Dumnezeu, ce poți face numai cu mitraliere grele?
Așa că am tras cu ceea ce-am avut și i-am spus la revedere.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vina lor
Poate că noi am inventat zeii, ca să putem da vina pe ei.
Ei ne-au dat voie să mâncăm carne.
Ei ne-au permis să ne jucăm cu lucruri necurate.
Nu-i vina noastră, e a lor. Noi nu suntem decât copiii lor.
poezie de J.M. Coetzee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul când este prea singur se îmbolnăvește.
John Steinbeck în Șoareci și oameni (21 martie 1937)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate armatele-s aidoma
Toate armatele-s aidoma, de-o mamă;
Publicitatea-nseamnă larmă,-nseamnă faimă;
Tunurile scot un zgomot de toți știut;
Iar puștanii onoarei îi plătesc tribut.
Soldații bătrâni au ochii roșii, doi cărbuni;
Toți soldații aud aceleași străvechi minciuni;
Cadavrele-atrag muște prin gropi și văgăuni.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Champs d'honneur
Soldații nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut
Cruci de lemn pentru cei uciși fără judecată
Sunt înfipte peste fața lor acolo,-n lut.
Soldații înspăimântați fac salturi, tușesc, tresar...
Lumea bubuie, roșie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldații respiră-n șanțuri un aer pestilențial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.
***Poezia este rezultatul unei experiențe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viață pentru că un soldat italian care se afla în fața lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!