Citate recent adăugate, pagina 10
Banii erau otrava societății.
Mario Vargas Llosa în Paradisul de după colț (1 septembrie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aparențe
Am pus cuvintele de dragoste deoparte.
Mireasma lor azi nu-ți mai este necesară
Și-acum, iată, pretind că sunt exact
Persoana care-am fost odinioară.
Pretinzând, voi râde mult și voi cânta
Până când pleoapa luminii se va fi închis.
Apoi, într-o scoică mă voi furișa,
Pretinzând că viața mea e-un paradis.
poezie de Pearl S. Buck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva maxime ale lui Hafiz
I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-și pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, dați-mi astăzi mie-această floare!"
II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu șaizeci la sută pe-an dobândă.
III
Nu punem cataplasme fierbinți când avem bursati*? Inima afectată,
Când ești respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.
IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soției și, la pian, noi refrene
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârșitul verii indiene*?
V
Cine-s conducătorii Indiei în fața cui genunchii la pământ să pun?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu, nu e să trăiești cu oamenii, cât să-i înțelegi.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (12 octombrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu are câne, vânează cu pisică.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (12 octombrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sens au lacrimile când lumea și a pierdut tot sensul.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (12 octombrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica nu e bun sfetnic.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (12 octombrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica orbește.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (12 octombrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele
Deși te tot ascunzi în apa mareei care vine, vine mereu
La țărm, pentru-a se retrage-apoi, vrăjită de farmecele lunii,
Toți oamenii de mâine vor ști de bună seamă că eu
Mi-am aruncat aici năvodul, cum cândva-au făcut-o și străbunii,
Și că tu evadat de mii de ori din maja mea umilă,
Țâșnind printre firele-argintii ale plasei subțirele,
Și vor considera că ai fost nepoliticos, lipsit de milă,
Și te vor condamna cu multe, multe vorbe grele.
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt stele pe cerul alb.
Jose Saramago în Eseu despre orbire (12 octombrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!